Prostia si ...Prostii

De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,

Si actualii dar si fostii,

Cei mai destepti de pe Pamant

Au fost intotdeauna...PROSTII. 

Nu te ruga la ursitoare

Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,

Mai bine urla-n gura mare:

"Iubite Doamne, fa-ma....PROST!"

De ce sa tragi ca la galera,

Sa-nveti atatea fara rost,

De vrei sa faci o cariera

Ajunge numai sa fii...PROST.

In lumea asta cu de toate,

Unde se-nvata contra cost,

Pacat ca nici o facultate 

Nu da si diploma de....PROST.

Avem impozite cu carul

Dar inotam in saracie

Si ce buget ar avea statul

Dintr-un impozit pe.....PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,

Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!

O, Doamne, de ne-ar creste graul

Cum cresc recoltele de ...PROSTI.

Si-n lumea asta rasturnata,

Unde cei strambi sunt cei mai drepti,

Savantii nostri mor de foame

Si numai PROSTII sunt destepti.

Am gasit poezia undeva pe net...prea multe nu as avea de adaugat intrucat surprinde esenta problemei. Dacă ne-am naşte de-a dreptul proşti, probabil că existenţa noastră ar fi…un pic prea banală...nu am putea progresa, şi nu am putea invaţa din greseli... pentru că, deh, suntem deja atotştiutori. Si...asa cum spunea Erasmus din Rotterdam in " Elogiul Nebuniei - sau discurs despre lauda prostiei" : "Căci este oare ceva mai firesc decât ca Prostia să se preamărească singură şi să-şi cânte virtuţile?".